Florin Chintescu – Solstitiu de vara

Preluam integral articolul publicat de Ionut Jifcu in Jurnalul de Olt din 19

 februarie 2010, cu precizarea ca autorul se afla in mijlocul imaginii iar editorul in dreapta:):

“Carte postmoderna, lansata la Slatina

Biblioteca Judeteana „Ion Minulescu“ din Slatina a gazduit miercuri lansarea cartii „Solstitiu de vara“ a profesorului Florin Chintescu. Lucrarea propune un procedeu de redactare care poate fi considerat ciudat – derapajul de memorie.

Prieteni, apropiati si cunoscuti ai scriitorului oltean Florin Chintescu s-au strâns miercuri la Biblioteca Judeteana „Ion Minulescu“ din Slatina pentru lansarea celei mai recente carti a acestuia. Sub titlul „Solstitiu de vara“, autorul propune o carte care pentru cititorii obisnuiti cu literatura traditionala poata parea ciudata. Tehnica redactarii este derapajul de memorie, o tehnica literara postmoderna pe care scriitorul o experimenteaza pentru prima data si care a fost inventata în secolul al IX-lea de francezul Édouard Dujardin. „Într-adevar, cartea este ciudata. În sensul ca ea nu este o carte realizata în traditia pe care o stiu cei mai multi în privinta stiuta în literatura. Se bazeaza pe un principiu care se numeste derapajul memoriei si care are explicatia ca, atunci când citesti un text, ajungi în josul paginii si constati ca nu ai înteles nimic pentru ca te gândeai în alta parte; atunci reiei lectura din partea de sus a paginii. Derapajul de memorie nu l-am inventat eu – originalitatea acestei carti, as putea sa afirm ca este dubitabila – acest procedeu l-a inventat francezul Edouard Dujardin în secolul XIX. Eu am luat acest procedeu de la James Joyce, despre care stiu ca l-a luat de la Dujardin“, a explicat Chintescu.

„E cea mai ciudata carte pe care am publicat-o“

Andy Barcan, editorul cartii „Solstitiu de vara“, a marturisit ca aceasta este una dintre cele mai neobisnuite si nonconformiste lucrari pe care editura pe care o conduce le-a scos vreodata. „E cea mai ciudata carte pe care am publicat-o“, a concluzionat el.
În lucrarea lui Florin Chintescu, cititorul va constata lipsa oricarui semn de punctuatie. În prima parte a cartii sunt 117 pagini de text continuu, existând si pasaje de semne care aparent nu au nici un sens. Cartea are si o parte secunda în care textele din prima parte, care aveau trimiteri, sunt explicate. Scriitorul marturiseste ca, daca ar fi folosit metatextul traditional, s-ar fi întins pe zeci de pagini cu explicatii. „Partea a doua a cartii este scrisa în mod normal si este o explicatie a primei parti. Se numeste addenda si contine explicatii despre tot ce apare în prima parte a cartii“, a explicat Chintescu.”